Principiile sale simple și nivelul serios de tehnică care poate fi atins îl fac unul dintre cele mai jucate și mai tare jocuri. Domino se joacă cu 28 de plăci dreptunghiulare, împărțite în două spații pătrate, cu diverse focalizări care merg de la nimic (alb) la 6.
Plăcile acoperă toate seturile potențiale ale acestor numere: fiecare dintre cele 7 numere (undeva în intervalul nimic și șase) apare pe 7 plăci unice, consolidându-se cu fiecare dintre cele 7 numere. Jetoanele care au un număr similar în cele două spații se numesc copii. Fiecare jetoane are o valoare echivalentă cu numărul locurilor din cele două spații ale sale.
Turnul de joc al evenimentelor
În fiecare mână, jocul revine după cum urmează:
După ce le pune cu fața în jos și le rearanja, fiecare jucător își alege plăcile. Fiecare jucător folosește în cea mai mare parte 7 piese, în ciuda faptului că se schimbă așa cum este indicat de tipul de domino.
Jucătorul care deschide mâna pune un chip în punctul focal al mesei, din care va fi încadrat un lanț.
Fiecare jucător la rândul său plasează una dintre piesele sale spre o parte a lanțului, coordonând numărul de la capătul lanțului cu numărul de pe piesa lui.
Plăcile duble sunt așezate opus față de restul plăcilor.
Jucătorul care nu poate pune niciuna dintre piesele sale ar trebui să treacă.
Fiecare mână se poate termina într-una din două situații:
Unul dintre jucători își pune fiecare jetoane.
Prin concluzie sau blocare: lanțul are un număr similar la cele două închideri și este absurd să ne așteptăm să extindem acest lucru pe motiv că cele 7 jetoane care încorporează acel număr au fost setate efectiv.
Cine câștigă mâna primește suma din semnele plăcilor pe care ia pus bietul om.
Jocul se închide când învingătorul ajunge la scorul obiectiv.